Personalitatea individului este matricea relaţiei de cuplu. Personalitatea fiecărui partener dă o notă în dezvoltarea relaţiei de cuplu. În măsura în care partenerii reuşesc să se detaşeze de modelul parental, de familia de origine, aceştia îşi pot asuma responsabilitatea propriei familii şi drept urmare cuplul capătă stabilitate. Partenerii sunt mai orientaţi spre propria familie, spre înţelegerea vieţii de cuplu, a dificultăţilor ei precum şi a schimbărilor care pot traversa căsătoria. Modul în care cuplul îşi gestionează diferenţele creează compatibilitatea sau din contră disoluţia cuplului.

Toate cuplurile sunt în acord sau dezacord cu aceleaşi lucruri: modul în care sunt gestionate resursele financiare, împărţirea sarcinilor, îngrijirea şi educarea copiilor, petrecerea timpului împreună, viaţa sexuală.

După mulţi ani de efort comun se pare că partenerii unui cuplu pot ajunge la un grad mai mare de compatibilitate.Stabilitatea cuplului depinde de modul în care partenerii îşi pun reciproc în evidenţă calităţile.
Pe măsură ce relaţia evoluează partenerii nu rămân la fel. Partenerii se dezvoltă atât în cuplu cât şi fiecare separat. Ei se maturizează şi fiecare are ritmul său de dezvoltare emoţionala şi socio-profesională. Nevoile lor se schimbă, la fel şi nevoile relaţiei. Gusturile se schimbă şi tot astfel se schimbă şi priorităţile. Fiecare partener îşi defineşte statutul socio-profesional, îşi schimbă sau diversifică rolurile (de la student la angajat, soţii devin şi părinţi). Motivaţiile alegerii iniţiale se pot modifica şi prin urmare dinamica vieţii de cuplu are un alt ritm.
De multe ori schimbările aduc o dată cu ele şi stări tensionale. Complementarităţile trăsăturilor de personalitate devin esenţiale pentru menţinerea coeziunii cuplului. S-a dovedit că, în cadrul cuplului dacă există o cunoaştere interpersonală corectă şi imaginea despre sine coincide cu aceea a partenerului despre el, atunci există compatibilitate.
Compatibilitatea nu este ceva ce cuplul are de la început, este ceva ce se obţine în timp. Partenerii ajung să fie compatibili în urma unui proces de durată, pe care-l negocieză pe măsură ce înaintează în relaţie. Reuşita procesului de ”compatibilizare” se bazează pe dorinţa de a coopera şi lucra împreună. Desigur că şi trăsăturile de personalitate contribuie la acest proces, dar modul în care partenerii interacţionează contează în aceeaşi măsură. Ei au nevoie să simtă siguranţa că vor construi ceva împreună, ceva ce are sens. Este important să asculţi şi să înveţi ce îl mulţumeşte pe celălalt.
În perioadele de tranziţie, de acomodare la noile condiţii, partenerii au pentru un timp sentimentul că nu se cunosc atât de bine pe cât au crezut. Adesea ei spun că au din ce în ce mai puţine lucruri în comun, cu atât mai puţin visurile de la început. Chiar dacă visurile sunt diferite pentru un timp, nu înseamnă că nu vor deveni comune pe viitor. Când ambii parteneri se schimbă şi ”cresc” împreună, poate fi o experienţă de îmbogăţire atât a personalităţii cât şi a vieţii de cuplu. Aceasta capacitate de schimbare face posibil ca oamenii să fie fericiţi cu aceeaşi persoană şi timp de 50 de ani.

Recomandările specialistului

1. Dezvoltaţi-vă autocunoaşterea emoţională.

Este util să ne cunoaştem emoţiile, să înţelegem semnificaţia lor şi să ajungem să le integrăm în acţiunile noastre. Dacă încercăm să ignorăm aceste emoţii, sau să le înăbuşim, acestea ajung să preia controlul asupra noastră. Astfel, foarte important este să ne identificăm emoţiile, să analizăm ce facem ca răspuns la sentimentele partenerului nostru. În felul acesta, identificând emoţiile noastre şi ale partenerului nostru, avem posibilitatea de a alege cum ne comportăm în situaţia respectivă: fie reacţionând în mod obişnuit (probabil declanşând o ceartă), fie abţinându-ne şi deschizând discuţia doar atunci când situaţia este mult mai calmă.

2. Reduceţi din presiunea legată de situaţia materială

O foarte bună definiţie a iubirii este “sa-ţi doreşti şi să aprecizi ceea ce ai, nu să-ţi faci griji şi să-ţi doreşti ceea ce nu ai”. Tot mai mult, tinerii îşi doresc dezvoltare profesională dar şi sa-şi sporească cât mai rapid confortul. Eliberarea de sub acest control extern se face printr-o decizie. Hotărâţi împreună care vă sunt priorităţile şi învăţaţi să apreciaţi ce aţi realizat până acum.

3. Discutaţi deschis şi stabiliţi propriile reguli legate de relaţia intimă

O relaţie de succes se bazează pe iubire, respect şi încredere reciprocă. De aceea, este cât se poate de firesc ca fiecare dintre parteneri să cunoască dorinţele legate de relaţia erotică, să cunoască ce îi place şi ce nu, ce îşi doreşte şi ce nu.

4. Exprimaţi-vă gândurile şi emoţiile

Este important să existe în cadrul cuplului obişnuinţa de a ne exprima liber găndurile, fără a fi întrerupt ci doar ascultat cu atenţie. Este esenţial ca cei doi parteneri să vorbească despre nevoile, despre dorinţele, despre aşteptările fiecăruia. Nu presupuneţi că celălalt va înţelege dincolo de cuvinte.

5. Cereti ajutorul unui specialist

Ultima recomandare este sa apelaţi la specialiştii în consiliere maritală atunci când nu puteţi să vă puneţi de acord în a lua o decizie sau atunci când apar primele semne de distanţare sau conflictualitate în familie.Importanţa unei intervenţii eficiente asupra vieţii de cuplu, pentru rezolvarea unor probleme dificile, precum şi pentru prevenirea unor situaţii-problemă din viaţa cuplului este un pas pe care nici un cuplu nu ar trebui să şi-l refuze.