Psihoterapie cognitiv-comportamentală, integrativă, hipnoterapie, terapie prin artă – există diverse tipuri de psihoterapie, fiecare cu beneficii și rezultate validate, însă cum știm pe care să o alegem și care se potrivește mai bine cu situația fiecăruia dintre noi?
Am discutat cu Loredana Larionescu, psihoterapeut 4mind, despre terapia prin artă și ce presupune aceasta. Află din interviul de mai jos ce activități se fac în cadrul ședințelor de terapie prin artă, cui i se potrivește acest tip de terapie și ce sfaturi oferă Loredana celor care ar vrea să încerce terapia prin artă.
Ce înseamnă mai exact terapia prin artă și ce beneficii aduce?
Art-terapiile sunt metode psihoterapeutice care utilizeaza exprimarea artistică – a clientului şi/sau a terapeutului – drept vehicul al diagnosticului şi tratamentului, în locul sau în completarea exprimării verbale. Beneficiul principal, comparativ cu metodele exclusiv verbale, constă în posibilitatea de a accesa conţinuturile psihice greu sau imposibil de exprimat în cuvinte, cum ar fi emoţiile complexe, pe care clientul nu le poate defini verbal, experienţele încapsulate în corp, sau traumele timpurii, de dinaintea vârstei când clientul a învăţat să vorbească.
Ce fel de activități se fac în cadrul ședințelor de terapie prin artă?
În funcţie de mediul artistic ales, putem avea tehnici receptive (în care clientul este doar expus la o operă de artă – de pildă, ascultă o piesă muzicală, vizionează un film/ un tablou sau ascultă o poveste terapeutică), sau interactive (clientul însuşi este invitat să producă sunete muzicale, să danseze, deseneze/picteze/ modeleze, să aleagă şi manevreze cărţi de joc simbolice, să îşi creeze propria poveste terapeutică etc). În toate cazurile, terapeutul îl asistă pe client (sau chiar i se alătură activ, după caz), creându-i spaţiul sigur care să îi permită acestuia să se imerseze în experienţă şi apoi să poată reflecta asupra ei fără a fi judecat, integrând insight-urile obţinute. Tocmai această relaţie terapeutică de însoţire este de esenţa art-terapiei şi face diferenţa faţă de practica artistică personală a clientului, care are desigur efecte benefice pentru sănătatea emoţională, dar este cu totul altceva.
Ce te-a făcut să alegi terapia prin artă?
În primul rând, la nivel personal, propria mea înclinaţie pentru expresia artistică, în special pentru dans, pe care îl practic de când mă ştiu – de aici, specializarea mea în psihoterapia prin dans şi mişcare. Ca psihoterapeut, apreciez în special felul impresionant în care metodele art-terapeutice ajută clienţii să „îşi ocolească rezistenţele” mai degrabă decât să cedeze în faţa lor sau se lupte cu ele, să nu lase „propria lor minte să le stea în calea procesului terapeutic”.
Care este profilul persoanelor care se îndreaptă către terapia prin artă?
Cred cu putere că oricine (copil dar, atenţie, şi adult) poate beneficia de cel puţin unele din tehnicile din „cutia de unelte art-terapeutice”, dacă sunt folosite judicios într-o relaţie terapeutică solid construită. Din experienţa mea, am constatat evoluţii importante la clienţi care nu pot sau nu vor să vorbească despre anumite experienţe sau emoţii dificile.
Ce putem vindeca printr-o astfel de terapie?
Deşi sunt în mod tipic prescrise pentru psihopatologii grave din spectrul psihotic sau al tulburărilor de dezvoltare, art-terapiile pot ajuta cu succes şi clienţii cu suferinţe care nu intră neapărat în sfera clinică sau chiar şi pe cei care sunt într-un proces de dezvoltare personală. Mai mult, pentru că sunt non-invazive şi non-verbale, multe metode inspirate din art-terapie pot constitui pretexte ludice potrivite pentru ateliere sau grupuri tip teambuilding, în care să se pună în evidenţă procese interesante de grup fără ca membrii să se simtă expuşi, să aibă rezistenţe sau să se menţină în zona „socialmente dezirabilă”.
De câte ședințe este nevoie pentru a rezolva o problemă cu ajutorul terapiei prin artă?
Nefiind vorba de o metodă prescriptivă cu etape fixate, ci mai degrabă de un set de „unelte” de folosit potrivit specificului fiecărei relaţii terapeutice, nu există un număr prestabilit de şedinţe. Ce putem spune însă este că tehnicile artistice oferă adesea o „scurtătură” pentru găsirea „antidotului” unor suferinţe psihice care, abordate pe căi exclusiv verbale, ar necesita foarte mult timp.
Trebuie să fim talentați sau să avem un simț artistic dezvoltat pentru a face terapie prin artă?
Premisa esenţială este că fiecare persoană este liberă şi încurajată să se exprime autentic, indiferent de aşteptările şi standardele de virtuozitate ale unuia sau altuia. Deci, primul lucru pe care li-l spunem clienţilor la începutul unei şedinţe este că nu judecăm (şi nu permitem nici altora – dacă este vorba de un grup) să judece meritul estetic al producţiilor fiecărui client. Înclinaţia preexistentă sau aşa-zisul „talent” al clientul poate fi relevant pentru a alege un anumit mediu de exprimare mai degrabă decât altul (de ex. unii clienţi preferă să picteze, alţii să cânte sau să danseze), dar în niciun caz nu vom exclude un client de la un mod de exprimare spre care se simte chemat într-un anumit moment pe motiv că nu ar avea „simţ artistic”.
Care este cel mai mare mit în ceea ce privește terapia prin artă?
Chiar cel ce a stat la baza întrebării de mai sus 🙂
Poți să ne povestești un caz pe care l-ai avut și care te-a impresionat în mod special?
O clientă aflată în terapeutie majoritar verbală de câteva şedinţe, s-a deschis impresionant când i-am propus să picteze starea în care se află – am fost surprinsă cât de rapid s-a lăsat absorbită de proces (de unde, până atunci, părea dificil să menţină un fir director în discursul verbal) şi cât de clar a reieşit din lucrarea ei, abstractă dar edificatoare, stadiul în care se afla: o întunecime din fundal tocmai începuse să fie risipită de lumină, în timp ce resursele ei, proaspete şi verzi, stăteau aproape de ea, chiar la baza lucrării, asigurând potenţialul care urma să fie realizat.
Ce sfat ai putea să le dai celor care ar vrea să încerce terapia prin artă dar nu au curaj?
Terapeutul este acolo pentru a ţine spaţiul sigur. Nu există nicio judecată, fie ea estetică sau morală, şi niciun risc – în cel mai rău caz, totul rămâne doar un joc relaxant!
Loredana Larionescu, Psihoterapeut Reteaua de Specialisti 4mind, a obţinut licenţa în psihologie la Universitatea Paris 8 şi Masterul în Psihoterapie Experienţială Unificatoare la Universitatea Bucureşti. Este înregistrată ca psihoterapeut la Colegiul Psihologilor din România, în supervizare la reputatul Institut SPER. Absolventă a formării în Dans Terapie şi membru profesional al Asociaţiei Române de Psihoterapie prin Dans şi Mişcare, crede în aportul unei bune relaţii minte-corp, precum şi al inspiraţiei creative, la atingerea echilibrului în viaţa personală şi al excelenţei în viaţa profesională.